Ce este o opțiune contractuală, Contractul de vanzare cu optiune de rascumparare - Contracte - zondron.ro

Luni, 20 maiDosare Juridice - Contracte Noul Cod Civil cuprinde dispozitii speciale referitoare la o categorie contractuala cu un istoric relativ tumultuos in peisajul legislativ romanesc - vanzarea cu optiune de rascumparare. Astfel, art. Chiar daca denumirea este noua, institutia la care aceasta se refera nu reprezinta o premiera in dreptul roman. Vechiul Cod Civil reglementa, inca din anulin limbajul caracteristic epocii, "facultatea de rescumparare", respectiv "pactu prin cari vendetorulu isi reserva dreptulu a lua inapoi lucrulu vendutu, restituindu pretulu".

Comentariile sunt închise pentru Natura Juridică a Opțiunii. Aspecte de Drept Comparat Totuşi, nici doctrina, nici practica judiciară autohtonă nu propun momentan o abordare uniformă cu privire la natura juridică a opţiunii, elementele caracteristice, structura drepturilor şi obligaţiilor. În prezenta lucrare, a fost analizată practic toată doctrina relevantă naţională, au fost analizate sub aspect comparat prevederile legislaţiei şi opiniile doctrinare române, ruse, germane, americane, delimitată instituţia opţiunii de alte instituţii de drept civil aparent similare.

A fost formulată o viziune în ceea ce ţine de opţiune, şi practic ar putea servi drept un punct de reper, de ce nu, nu doar pentru un studiu academic, dar şi pentru aplicarea opţiunii în practică. English Abstract: Option is the archetype of the assymetry, and had been analyzed by the economists and by the lawyers also, the right, but not the duty of the optionee to conclude a contract, to request the performance of an obligation.

However, neither national doctrine, nor national judicial practice proposes a uniform approach regarding the legal nature of the conceptul de tranzacționare a opțiunilor binare, to its characteristic features, the structure of rights and obligations.

In the present paper, the entire national doctrine has been analyzed, the comparative provisions of the legislation and the Romanian, Russian, German, American doctrinal opinions have been presented and the institution of the option has been delineated from other apparently similar civil law institutions. A vision has been articulated, and could practically serve as a landmark, not just for an academic study, but why not, also for applying option in practice.

Keywords: contract law, option contract, civil contracts I. James Frank defineşte opţiunea drept un contract, garantat printr-o sumă, sau în anumite jurisdicţii, într-o formă scrisă, în care o parte, denumită optioneer, vinde celeilalte părţi, denumită optionsee, dreptul de a cumpăra, la dorinţa celui din urmă, obiecte la un preţ determinat potrivit condiţiilor din contractul de opţiune [15, p.

Achiziţionarea opţiunii, în acest mod, oferă dreptul nu asupra activului, ci doar la dobîndirea acestuia în viitor, drept de care dobînditorul se va putea folosi sau nu după propria sa voinţă. Contractele de opţiune prin funcţionalitatea sa permit cumpărătorului opţiunii de a-şi limita riscul doar la o anumită sumă premia de opţiunepe care o va pierde în cazurile nefavorabile, spre exemplu la micşorarea preţului de piaţă a activului de bază obiectul contractului de bazăşi doar dacă renunţă la dreptul său potestativ, fie expres, fie tacit ce este o opțiune contractuală prin neexprimarea consimţămîntului acceptării în termenul stabilit de către părţile contractului de opţiune.

Pactul de opțiune reprezintă, cel puțin la prima vedere o noutate adusă de Codul Civil Român ce a intrat în vigoare la 01 octombrie Din punct de vedere practic, acest contract poate fi utilizat atunci cand o parte doreste sa se oblige ferm si irevocabil spre exemplu sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun, in vreme ce cealalta parte isi pastreaza dreptul de a opta sau nu in acest sens. In cazul in care aceasta ultima parte nu opteaza spre cumparare pierde pretul platit la incheierea actului, iar in cazul in care opteaza in sens pozitiv, devine automat proprietar, fara a mai fi necesara prezenta vanzatorului.

În Federaţia Rusă, până la intrarea în vigoare a modificărilor operate în Codul Civil Rus la data de 01 iuniecontractele de opţiune de multe ori au făcut obiectul litigiilor în instanţele de judecată, în acelaşi timp însă în practica judiciară a instanţelor şi doctrina rusă nici până în prezent nu s-a cristalizat o înţelegere exactă a naturii juridice a acestei construcţii.

Rămâneau neclarificate întrebările privind locul acestor contracte în sistemul de drept rus, statutul lor nenumit, legătura sau mai bine spus diferenţa de antecontract. Aceste lacune creau pentru părţile care utilizau asemenea construcţii, riscuri juridice serioase, în legătură cu acest fapt legiuitorul rus a ales să introducă în Codul Civil Rus norme cu privire la opţiune.

Opţiunea de încheiere a contractului, este un contract care structurează acordarea unei oferte irevocabile de încheiere în viitor a oricărui contract de drept civil.

Cealaltă parte beneficiarul opţiunii dobândeşte un drept potestativ secundar de acceptare a ofertei: în cazul realizării acestui drept potestativ şi transmiterii ofertantului acceptării ce este o opțiune contractuală oglindite în opţiune, contractul de bază se consideră încheiat, iar în continuare relaţiile dintre părţi vor fi guvernate de condiţiile acelui contract. Spre exemplu, în cazul opţiunii de model put put optionacceptantul este potenţialul vânzător a unui bun oarecare, iar ofertantul — potenţialul cumpărător.

Respectiv, dacă vânzătorul în limita termenului stabilit îşi va manifesta dorinţa de a vinde bunul, contractul de bază de vânzare-cumpărare va fi considerat încheiat, iar cumpărătorul va fi obligat să cumpere bunul, în condiţiile prevăzute de contract. În cazul opţiunii după modelul call call optionacceptant este cumpărătorul, care în limita termenului stabilit este în drept să accepte oferta vânzătorului, după care să solicite transmiterea vânzarea unui oarecare bun stabilit în contractul de bază.

Opţiunea de executare, reprezintă în sine o construcţie contractuală, în virtutea căreia o parte se obligă să-şi execute obligaţiile în cazul înaintării acestei cerinţe de către cealaltă partea.

Distincţia esenţială între opţiunea de executare şi opţiunea de încheiere a contractului, constă în faptul că opţiunea de încheiere este un contract distinct, iar din momentul în care este primită acceptarea ia naştere contractul de bază. Cu alte cuvinte, opţiunea de încheiere este un contract sui generis: contract care mijloceşte încheierea contactului de bază.

Opţiunea de executare nu este un contract sui generis, acesta fiind oricare contract vânzare-cumpărare, locaţiuneîn care executarea obligaţiilor este amânată până la momentul înaintării cerinţei de către cealaltă parte.

La momentul înaintării cerinţei de executare nu ia naştere un nou contract, ci apare temeiul în baza căruia partea va trebui să-şi execute obligaţiile, care fac obiectul opţiunii. Opţiunea de executare nu dă naştere unui drept potestativ de a încheia un contract prin manifestarea de voinţă, ci un drept potestativ de a cere executarea obligaţiilor ce reies dintr-un contract deja încheiat. Deci, în locul a două contracte, vom avea un singur contract care urmează a fi executat, după ce este o opțiune contractuală cerinţei.

În esenţă, opţiunea de executare este un model alternativ de structurare a schemei, prin care actualizarea tranzacţiei depinde de aprecierea arbitrară a uneia dintre părţi, iar diferenţa dintre opţiunea de încheiere se manifestă sub forma diferită a structurii drepturilor şi obligaţiilor.

În principiu, una şi aceeaşi idee contractul de vânzare cumpărare sub condiţia manifestării voinţei de către una dintre părţi poate fi realizată atât prin intermediul opţiunii de încheiere cît şi a celei de executare.

Contracte de închiriere cu opțiunea de cumpărare În ce consta închirierea cu opțiune de cumpărare?

În opţiunea de încheiere a contractului în baza căruia va fi înstrăinat un bun, pot fi prevăzute anumite obligaţii negative ale ofertantului privind înstrăinarea, gajarea ipotecareagrevarea cu drepturi reale, transmiterea în locaţiune arendălicenţierea de către acesta a bunului care face obiectul contractului de bază pe toată durata de valabilitate a opţiunii.

În cazul încălcării a acestor obligaţii negative asumate, cealaltă parte beneficiarul opţiunii poate în locul acceptării ofertei irevocabile să rezilieze rezoluţioneze contractul de opţiune şi să solicite repararea prejudiciilor sau achitarea penalităţii prevăzute de contract.

Însă chiar şi în eventualitatea în care lipsesc asemenea prevederi, aceste obligaţii negative pot fi prezumate ca aplicabile şi deduse din principiul general al bunei credinţe. Cel puţin, obligaţia vânzătorului ofertantuluiparte a opţiunii call, de a nu înstrăina bunul care face obiectul contractului sau grevarea cu gaj, ipotecă poate cu uşurinţă fi dedus din principiul bunei credinţe.

Pe lângă dreptul de reziliere a contractului de opţiune şi repararea prejudiciilor încasarea penalităţiicumpărătorul potenţial beneficiarul opţiunii ar trebui să beneficieze şi de dreptul de a anula contractul încheiat de ofertant cu terţul sau gajarea, ipotecarea, grevarea cu alte drepturi reale, transmiterea în locaţiune, arendădacă va fi ce este o opțiune contractuală că terţul la momentul încheierii contractului cu ofertantul a fost de rea-credinţă şi ştia, sau nu putea să nu cunoască, că acest bun era obiectul opţiunii încheiate anterior de ofertant, şi încheierea unui asemnea contract constituie o încălcare a obligaţiilor negative asumate de ofertant.

Dreptul nu poate şi nu trebuie să ocrotească o asemenea înţelegere între ofertant şi terţ, îndreptată spre încălcarea dreptului beneficiarului opţiunii şi la intervenirea cu rea-credinţă în relaţiile contractuale străine.

Până la introducerea acestor novele, posibilitatea existenţei unui astfel de pact a făcut obiectul unor ce este o opțiune contractuală în doctrina românească, găsindu-şi adepţi, dar şi contestatori. Pactul de opţiune este o convenţie prin care o persoană, denumită promitent sau ofertant face o ofertă irevocabilă de a încheia în viitor un contract, ofertă pe care beneficiarul este liber să o accepte sau să o refuze într-un anumit termen. Pactul de opţiune trebuie să conţină toate elementele contractului pe care părţile doresc să-l încheie în viitor, astfel, contractul se va considera încheiat prin simpla acceptare a ofertei, fără nicio formalitate.

Pentru a produce efecte, pactul de opţiune şi declaraţia de acceptare trebuie să fie făcute în forma cerută de lege pentru încheierea contractului proiectat. Pactul de opţiune este încheiat între persoane prezente, el cuprinde în sine o ofertă irevocabilă de a contracta, ofertă pe care beneficiarul pactului este liber să o accepte sau să o refuze într-un anumit termen. Analiza art. În lipsa cerinţei legale privind o anumită formă a contractului, pactul de opţiune şi declaraţia de acceptare sunt guvernate de principiul consensualismului.

Declaraţia de acceptare reprezintă exercitarea dreptului potestativ al beneficiarului şi, cel puţin sub aspect formal, este diferită de pactul de opţiune, în timp ce declaraţia de voinţă a promitentului este parte componentă a pactului de opţiune.

Din punct de vedere tehnico-juridic, contractul se formează în două etape: prima etapă este reprezentată de încheierea pactului de opţiune, iar cea de-a doua etapă este reprezentată de declaraţia de acceptare a beneficiarului. Acest mecanism exclude o eventuală rea credinţă a promitentului sub aspectul strict al încheierii contractului, o asemenea atitudine putîndu-se manifesta numai cu prilejul executării contractului deja format. În doctrină se consideră că în cazul unei acceptări informe a pactului de opţiune, beneficiarul poate fi obligat să încheie contractul potrivit regulilor de la promisiunea sinalagmatică de vînzare, cu menţiunea că prestaţia promitentului vînzător a fost deja executată.

Pe de altă parte, opţiunea poate face parte dintr-un contract, unde spre exemplu locatarului îi este acordată opţiunea de a cumpăra sau primi o extindere a termenului de locaţiune profesorul Corbin invocă precedentele Hersey v. Giblett, 18 Beav. Barton, L. Smith, 22 Chan, D. Dibbins, 2 Ch. Fotherfill, 1 Eq. Sabine, 1 VernonWoodruff v. Woodruff, 4 N. EhrlichA.

Conrad, 47 Mich. Co v Union Co. Intenţia de a acorda o asemenea opţiune unei părţi poate fi expusă în mai multe forme, întrucât nu este o formă standardizată şi invariabilă. În dreptul american opţiunea, spre deosebire de sistemele continentale, va avea forţă juridică dacă este sub semnătură sau recunoscută oficial under seal sau este bazată pe o contraprestaţie compensare, cauză apartepoate fi o ofertă de promisiune pentru promisiune offer of a promise for a promise caz în care va fi contract bilateral, acompaniat de un contract unilateral de a nu revoca oferta.

Acest contract suplimentar trebuie să fie sub o anumită formă oficială under seal sau să ce este o opțiune contractuală bazat pe o contraprestaţie compensare, cauză apartede regulă este unilateral, fiind sub video de opțiuni la bursă oficială sau compensarea fiind plătită.

Contracte cu posibilitate de cumparare

De asemenea poate fi ofertă de promisiune pentru un act în acest caz este un contract unilateralacompaniat de contractul de a menţine oferta valabilă ca şi în cazul precedent sau de asemenea poate fi un contract unilateral cu o condiţie care o precede. Într-o hotărâre s-a argumentat chiar că opţiunea nu este cesionabilă cazul Rease v.

Kittle, W. Beavers, Va. Whitmore, House v. Jackson, 24 Ore. O părere similară este expusă şi de doctrinarul rus Jujalov care este de părerea că contractul de opţiune este în ce este o opțiune contractuală acelaşi contract de bază, doar că sub o condiţie suspensivă sub forma acceptării ofertei irevocabile şi o plată aparte pentru prezenţa unei asemenea condiţii [26, p.

Totuşi în common law este acceptat de majoritatea autorilor că opţiunea se structurează prin mecanismul ofertei şi acceptării. Conform altui doctrinar american, Frank James, opţiunea este un contract bazat pe o contraprestaţie compensare, cauzăsau în unele jurisdicţii în formă scrisă specială under sealîn temeiul căruia o parte, numit opţionar optionorvinde celeilalte părţi, numit optionee, dreptul, ca la discreţia ultimului, să fie achiziţionat un anumit bun identificat, la preţul şi în termenii şi condiţiile stabilite în contractul de opţiune [15, p.

Opţiunea de vânzare diferă de opţiunea de cumpărare, ori în cazul celei dintâi dreptul de a alege este a vânzătorului. Opţiunea îmbracă diferite forme, este găsită în ce este o opțiune contractuală de locaţiune, acordând locatarului dreptul de a extinde termenul contractului, în general este întâlnită în contracte, acordând dreptul uneia dintre părţi de a înceta relaţiile contractuale.

Caracterul distinctiv şi important al opţiunii de cumpărare este faptul că obligă opţionarul să vândă bunul însă nu obligă beneficiarul, fără consimţământul său să cumpere acest bun.

Opţionarul renunţă doar la dreptul de a vinde bunul terţilor pe o durată determinată, iar beneficiarul dobândeşte doar dreptul de a alege dacă solicita executarea sau nu executarea contractului [15, p.

Strict vorbind, bunul nu este obiectul contractului, obiectul contractului este dreptul de a alege să cumperi.

Încheierea acestuia este posibilă prin prisma principiului libertăţii contractuale, ţinându-se cont de prevederile generale care reglementează oferta — § şi BGB în mod special. Conform prevederilor art.

În privinţa contractelor de opţiune se aplică normele de vânzare-cumpărare dacă părţile nu convin altfel. În primul rând, este necesară indicarea expresă a faptului, că dreptul beneficiarului opţiunii este corelativ cu obligaţia ofertantului.

1. Închirierea cu opțiune de cumpărare: tot ce trebuie să știi despre acest tip de afacere — idealista
2. Contractul de telefonie, internet sau televiziune - care este perioada minimă contractuală
3. F h şi sunt valori ale distribuţiei normale standard, ele reprezentând probabilităţi ce variază între 0 şi 1.
4.  - Du hast einen Ring.
5. PACTUL DE OPȚIUNE – Notar Cluj
6. Ancom - Contractul de telefonie, internet sau televiziune care este perioada minima contractuala
7. Natura Juridică a Opțiunii. Aspecte de Drept Comparat - JMD
8. Contractul de vanzare cu optiune de rascumparare - Contracte - zondron.ro

Astfel beneficiarul opţiunii dobândeşte un drept potestativ, el având posibilitatea de a alege, ofertantul, pe de altă parte, are o obligaţie, executarea căreia depinde de voinţa beneficiarului opţiunii. Cu alte cuvinte, executarea obligaţiei este suspendată până la momentul acceptării de către beneficiarul opţiunii. De asemenea, faptul că opţiunea este reglementată ca o varietate a vânzării-cumpărării, nu limitează aplicabilitatea acesteia doar la un singur tip de contracte. În temeiul principiului libertăţii contractuale, opţiunea poate fi aplicată oricărui contract, dacă o permite natura acestuia.

Opţiunea poate fi aplicată şi în cazul locaţiunii, arendei, leasingului, creditului etc. Totuşi, este discutabilă, dacă nu exclusă chiar, aplicabilitatea opţiunii în privinţa contractelor reale. Ce se întâmplă dacă părţile nu au indicat acest termen?

Browser incompatibil

Se aplică în acest caz regulile ofertei irevocabile sau nu? Delimitarea opţiunii de alte instituţii juridico-civile Cele mai multe controverse în literatura de specialitate le ridică discuţiile cu privire la analiza opţiunii şi a antecontractului.

Profesorul Karapetov, analizând prevederile alin 1art. Antecontractul intermediază apariţia obligaţiei de a încheia în viitor contractul de bază.

Dacă la solicitarea uneia dintre părţi, care doreşte să încheie contractul de bază, cealaltă cei mai renumiți comercianți de opțiuni binare eschivează de la încheierea acestuia, prima se poate adresa în instanţă cu o acţiune prin care va obliga la încheierea contractului de bază.

În acelaşi timp opţiunea stabileşte nu obligaţia de a încheia contractul de bază la solicitarea unei părţi, ci dreptul potestativ al uneia dintre părţi ca prin manifestarea sa unilaterală de voinţă să pună contractul de bază în vigoare.

Contractul de vanzare cu optiune de rascumparare

În principiu nu se invederează necesitatea de a obliga la încheierea contractului de bază, întrucât contractul de bază va fi considerat încheiat din momentul primirii acceptării de către ofertant. Această diferenţă evidentă, este şi un avantaj al opţiunii faţă de antecontract [19, p. Alte diferenţe între cele două construcţii juridice au un caracter nesemnificativ, întrucât opţiunea poate fi un contract bilateral aşa cum este antecontractul de regulăiar antecontractul poate ce este o opțiune contractuală un contract unilateral ca şi modelul standard al opţiuniide asemenea nimeni nu le stă în cale părţilor antecontractului să stabilească o plată pentru dreptul de a cere încheierea contractului de bază.

Aceasta din urmă reprezintă convenţia prin care o persoană denumită promitent se obligă irevocabil să vândă un bun altei persoane, denumite beneficiar, dacă aceasta se va decide să cumpere bunul în viitor, într-un termen determinat sau nedeterminat.