Costul primei de opțiune. საკვების მიტანა და არა მხოლოდ. შენ უკვეთავ, ჩვენ მოგვაქვს! | Glovo

F h şi sunt valori ale distribuţiei normale standard, ele reprezentând probabilităţi ce variază între 0 şi 1.

În acest caz   Ct St - X deoarece e-rt ® 1 atunci când t ® 0 iar preţul opţiuni este egal aproape în întregime cu valoarea sa intrinsecă. În acest caz preţul activului suport la scadenţă este cunoscut cu certitudine, iar opţiunea valorează numai preţul acţiunii mai puţin prima plătită.

Tipuri de opțiuni

Presupunerea că h ® ¥ este puţin nerealistă, deoarece în realitate h ia valori mai mari decât 3, iar valoarea funcţiei F h va fi foarte apropiată de 1. Aceasta arată că, dacă preţul acţiunii este mare în raport cu preţul de exerciţiu al opţiunii, dacă opţiunea se apropie de scadenţă sau dacă dispersia activului suport exemple de tranzacționare a opțiunilor la bursă către zero atunci valoarea unei opţiuni va fi Ct St - X.

Pentru o evaluare mai bună a opţiunii se analizează modificarea preţului unei opţiuni CALL la anumite variaţii ale parametrilor din model.

Pentru aceasta se realizează modificări succesive ale unui parametru, ceilalţi rămânând constanţi şi se determină mărimea şi sensul schimbărilor intervenite în preţul opţiunii.

Coeficientul "delta" reprezintă variaţia preţului unei opţiuni rezultată dintr-o variaţie foarte mică a preţului activului suport. Acest coeficient este chiar sensibilitatea primei de cumpărare a opţiunii la variaţia cursului acţiunii iar în termeni economici el măsoară riscul poziţiei unui portofoliu: Coeficientul delta ia valori cuprinse între 0 şi 1, o valoare de 0,5 arată că o opţiune este la paritate, pentru o valoare mai mare de 0.

Coeficientl delta tinde către valoarea zero pe măsură ce opţiunea se apropie de scadenţă. Prin însumarea coeficienţilor delta ai opţiunilor cu cei beta ai acţiunilor rezultă un coeficient beta net care va măsua riscul poziţiei respective a portofoliului.

informatii generale

Un portofoliu perfect acoperit trebuie să aibă coeficientul beta egal cu zero. În practică acest lucru nu poate fi întâlnit decât pentru variaţii foarte mici ale cursurilor activelor suport.

Dacă acestea se modifică foarte mult atunci riscul portofoliului se va modifica şi el. Acest coeficient mai este denumit şi coeficient de acoperire şi arată câte acţiuni sunt costul primei de opțiune a fi achiziţionate pentru fiecare opţiune pentru ca portofoliul constituit să fie perfect acoperit. Coeficientul "gamma" măsoară sensibilitatea coeficientului "delta" la o variaţie a cursului activului suport: Acest coeficient creşte pe măsură ce se apropie scadenţa costul primei de opțiune.

Piața opțiunilor valutare. Principalele tipuri de opțiuni valutare

Calculul acestui coeficient permite ajustarea riscului portofoliului şi analiza poziţiei acestui risc în jurul valorii nule. Sensibilitatea valorii opţiunii în funcţie de ceilalţi factori determinanţi t, s,Rf, Ese apreciază prin coeficienţii theta, vega, rho şi epsilon. Coeficientul "theta" q măsoară sensibilitatea preţului unei opţiuni la o variaţie a duratei timpului rămas până la scadenţă: Aceasta reprezintă derivata întâi a preţului opţiunii în raport cu timpul.

Acest coeficient exprimă, deci, influenţa timpului asupra valorii unei opţiuni. Cu cât opţiunea se apropie de scadenţă.

საკვების მიტანა და არა მხოლოდ. შენ უკვეთავ, ჩვენ მოგვაქვს! | Glovo

Coeficientul "vega" măsoară sensibilitatea preţului unei opţiuni la o variaţie a volatilităţii cursului acţiunii-suport. Este derivata întâi a preţului opţiunii în raport cu volatilitatea acţiunii suport.

În cazul în care h ® -¥ atunci F -h ® 1 şi ceea ce ne conduce la: Acest lucru este echivalent cu faptul că, atunci când h are o valoare mai mică de -3 valoarea unei opţiuni PUT este egală cu preţul de exerciţiu din care se scade cursul activului suport al opţiunii. În acest caz    Pt X - St deoarece e-rt ® 1 atunci când t ® 0 iar preţul opţiunii este egal aproape în întregime cu valoarea sa intrinsecă.

Acasă » Fapte » Piața opțiunilor valutare. Principalele tipuri de opțiuni valutare Piața opțiunilor valutare. Principalele tipuri de opțiuni valutare În capitolul anterior, am explorat cele trei tipuri principale de contracte care sunt utilizate în schimbul valutar: spot, forward și futures.

Şi în acest caz se calculează coeficienţii de sensibilitate ai valorii opţiunii la modificări ale diverşilor parametrii ai modelului. Coeficientul "delta" arată sensibilitatea primei de cumpărare a opţiunii la variaţia cursului acţiunii: Coeficientul "gamma" măsoară variaţia coeficientului "delta" la modificare cu o unitate a cursului activului suport şi are o valoare mai mare atunci când se apropie scadenţa opţiunii:.