Pact de opțiune

Opțiune și acord de opțiune, Ești pregătit pentru a găsi casa visurilor tale?

Comentariile sunt închise pentru Natura Juridică a Opțiunii.

opțiune și acord de opțiune

Aspecte de Drept Comparat Totuşi, nici doctrina, nici practica judiciară autohtonă nu propun momentan o abordare uniformă cu privire la natura juridică a opţiunii, elementele caracteristice, structura drepturilor şi obligaţiilor. În prezenta lucrare, câștigați singuri bani la bursă fost analizată practic toată doctrina relevantă naţională, au fost analizate sub aspect comparat prevederile legislaţiei şi opiniile doctrinare române, ruse, germane, americane, delimitată instituţia opţiunii de alte instituţii de drept civil aparent similare.

A fost formulată o viziune în ceea ce ţine de opţiune, şi practic ar putea servi drept un punct de reper, de ce nu, nu doar pentru un studiu academic, dar şi pentru aplicarea opţiunii în practică.

English Abstract: Option is the archetype of the assymetry, and had been analyzed by the economists and by the lawyers also, the right, but not the duty of the optionee to conclude a contract, to request the performance of an obligation.

However, neither national doctrine, nor national judicial practice proposes a uniform approach regarding the legal nature of the option, to its characteristic features, the structure of rights and obligations. In the present paper, the entire national doctrine has been analyzed, the comparative provisions of the legislation and the Romanian, Russian, German, American doctrinal opinions have been presented and the institution of the option has been delineated from other apparently similar civil law institutions.

A vision has been articulated, and could practically serve as a landmark, not just for an academic study, but why not, also for applying option in practice.

opțiune și acord de opțiune

Keywords: contract law, option contract, civil contracts I. James Frank defineşte opţiunea drept un contract, garantat printr-o sumă, sau în anumite jurisdicţii, într-o formă scrisă, în care o parte, denumită optioneer, vinde celeilalte părţi, denumită optionsee, dreptul de a cumpăra, la dorinţa celui din urmă, obiecte la un preţ determinat potrivit condiţiilor din contractul de opţiune [15, p. Achiziţionarea opţiunii, în acest mod, oferă dreptul nu asupra activului, ci doar la dobîndirea acestuia în viitor, drept de care dobînditorul se va putea folosi sau nu după propria sa voinţă.

Cum să punem limite de timp în chestionare Google Forms - varianta manuală și varianta automată.

Contractele de opţiune prin funcţionalitatea sa permit cumpărătorului opţiunii de a-şi limita riscul doar la o anumită sumă premia de opţiunepe care o va pierde în cazurile nefavorabile, spre exemplu la micşorarea preţului de piaţă a activului de bază obiectul contractului de bazăşi doar dacă renunţă la dreptul său potestativ, fie expres, fie tacit — prin neexprimarea consimţămîntului acceptării în termenul stabilit de către părţile contractului de opţiune.

În Federaţia Rusă, până la intrarea în vigoare a modificărilor operate în Codul Civil Rus la data de 01 iuniecontractele de opţiune de multe ori au făcut obiectul litigiilor în instanţele de judecată, în acelaşi timp însă în practica judiciară a instanţelor şi doctrina rusă nici până în prezent nu s-a cristalizat o înţelegere exactă a naturii juridice a opțiune și acord de opțiune construcţii.

Rămâneau neclarificate întrebările privind locul acestor contracte în sistemul de drept rus, statutul lor nenumit, legătura sau mai bine spus diferenţa de antecontract. Aceste lacune creau pentru părţile care utilizau asemenea construcţii, riscuri juridice serioase, în legătură cu acest fapt legiuitorul rus a ales să introducă în Codul Civil Rus norme cu privire la opţiune.

Opţiunea de încheiere a contractului, este un contract care structurează acordarea unei oferte irevocabile de încheiere în viitor a oricărui contract de drept civil. Cealaltă parte beneficiarul opţiunii dobândeşte un drept potestativ secundar de acceptare a ofertei: în cazul realizării acestui drept potestativ şi transmiterii ofertantului acceptării ofertei oglindite în opţiune, contractul de bază se consideră încheiat, iar în continuare relaţiile dintre părţi vor fi guvernate de condiţiile acelui contract.

Browser incompatibil

Spre exemplu, în cazul opţiunii de model put put optionacceptantul este potenţialul vânzător a unui bun oarecare, iar ofertantul — potenţialul cumpărător. Respectiv, dacă vânzătorul în limita termenului stabilit îşi va manifesta dorinţa de a vinde bunul, contractul de bază de vânzare-cumpărare va fi considerat încheiat, iar cumpărătorul va fi obligat să cumpere bunul, în condiţiile prevăzute de contract. În cazul opţiunii după modelul call call optionacceptant este cumpărătorul, care în limita termenului stabilit este în drept să accepte oferta vânzătorului, după care să solicite transmiterea vânzarea unui oarecare bun stabilit în contractul de bază.

Opţiunea de executare, reprezintă în sine o construcţie contractuală, în virtutea căreia o parte se obligă să-şi execute obligaţiile în cazul înaintării acestei cerinţe de către cealaltă partea.

Distincţia esenţială între opţiunea de executare şi opţiunea de încheiere a contractului, constă în faptul că opţiunea de încheiere este un contract distinct, iar din momentul în care este primită acceptarea ia naştere contractul de bază. Cu alte cuvinte, opţiunea de încheiere este un contract sui generis: contract care mijloceşte încheierea contactului de bază.

Opţiunea de executare nu este un contract sui generis, acesta fiind oricare contract vânzare-cumpărare, locaţiuneîn care executarea obligaţiilor este amânată până la momentul înaintării cerinţei de către cealaltă parte.

opțiune și acord de opțiune

La momentul înaintării cerinţei de executare nu ia naştere un nou contract, ci apare temeiul în baza căruia partea va trebui să-şi execute obligaţiile, care fac obiectul opţiunii.

Opţiunea de executare nu dă naştere unui drept potestativ de a încheia un contract prin manifestarea de voinţă, ci un drept potestativ de a cere executarea obligaţiilor ce reies dintr-un contract deja încheiat.

Deci, în locul a două contracte, vom avea un singur contract care urmează a fi executat, după înaintarea cerinţei. În esenţă, opţiunea de executare este un model alternativ de structurare a schemei, prin care actualizarea tranzacţiei depinde de aprecierea arbitrară a uneia dintre părţi, iar diferenţa dintre opţiunea de încheiere se manifestă sub forma diferită a structurii drepturilor şi obligaţiilor.

În principiu, una şi aceeaşi idee contractul de vânzare cumpărare sub condiţia manifestării voinţei de către una dintre părţi poate fi realizată atât prin intermediul opţiunii de încheiere cît şi a celei de executare. În opţiunea de încheiere a contractului în baza căruia va fi înstrăinat un bun, pot fi prevăzute anumite obligaţii negative ale ofertantului privind înstrăinarea, gajarea ipotecareagrevarea cu drepturi reale, transmiterea în locaţiune arendălicenţierea de cum diferă un mandat de o opțiune acesta a bunului care face obiectul contractului de bază pe toată durata de valabilitate a opţiunii.

În cazul încălcării a acestor obligaţii negative asumate, cealaltă parte beneficiarul opţiunii poate în locul acceptării ofertei irevocabile să rezilieze rezoluţioneze contractul de opţiune şi să solicite repararea prejudiciilor sau achitarea penalităţii prevăzute de contract. Însă chiar şi în eventualitatea în care opțiune și acord de opțiune asemenea prevederi, aceste obligaţii negative pot fi prezumate ca aplicabile şi deduse din principiul general al bunei credinţe.

opțiune și acord de opțiune

Cel puţin, obligaţia vânzătorului ofertantuluiparte a opţiunii call, de a nu înstrăina bunul care face obiectul contractului sau grevarea cu gaj, ipotecă poate cu uşurinţă fi dedus din principiul bunei credinţe. Pe lângă dreptul de reziliere a contractului de opţiune şi repararea prejudiciilor încasarea penalităţiicumpărătorul potenţial beneficiarul opţiunii ar trebui să beneficieze şi de dreptul de a anula contractul încheiat de ofertant cu terţul sau gajarea, ipotecarea, grevarea cu alte drepturi reale, transmiterea în locaţiune, arendădacă va fi demonstrat că terţul la momentul încheierii contractului cu ofertantul a fost de rea-credinţă şi ştia, sau nu putea să nu cunoască, că acest bun era obiectul opţiunii încheiate anterior de ofertant, şi încheierea unui asemnea contract constituie o încălcare a obligaţiilor negative asumate de ofertant.

Dreptul nu poate şi nu trebuie să ocrotească o asemenea înţelegere între ofertant şi terţ, îndreptată spre încălcarea dreptului beneficiarului opţiunii şi la intervenirea cu rea-credinţă în relaţiile contractuale străine.

Pact de opțiune

Până la introducerea acestor novele, posibilitatea existenţei unui astfel de pact a făcut obiectul unor controverse în doctrina românească, găsindu-şi adepţi, dar şi contestatori.

Pactul de opţiune este o convenţie prin care o persoană, denumită promitent sau ofertant face o ofertă irevocabilă de a încheia în viitor un contract, ofertă pe care beneficiarul este liber să o accepte sau să o refuze într-un anumit termen.

Pactul de opţiune trebuie să conţină toate elementele contractului pe opțiune și acord de opțiune părţile doresc să-l încheie în viitor, astfel, contractul se va considera încheiat prin simpla acceptare a ofertei, fără nicio formalitate. Pentru a produce efecte, pactul de opţiune şi declaraţia de acceptare trebuie să fie făcute în forma cerută de lege pentru încheierea contractului proiectat.

Pactul de opţiune este încheiat între persoane prezente, el cuprinde în sine o ofertă irevocabilă de a contracta, ofertă pe care beneficiarul pactului este liber să o accepte sau să o refuze într-un anumit termen.

opțiune și acord de opțiune

Analiza art. În lipsa cerinţei legale privind o anumită formă a contractului, pactul de opţiune şi declaraţia de acceptare sunt guvernate de principiul consensualismului.